joi, 17 martie 2011
miercuri, 2 martie 2011
luni, 18.03
fluturasi in stomac...pentru prima data dupa multa vreme
si sunt ai mei, doar ai mei. Ce minune!
si sunt ai mei, doar ai mei. Ce minune!
zigotul
Cand am aflat vestea primul impuls a fost: ce ma fac?! ce ne facem? dupa care m-am surprins zambind; chiar daca era ceva cu totul neasteptat m-am bucurat ca s-a intamplat asa si eram incantata de mine. Nu credeam ca sunt atat de fertila si pragatita din toate punctele de vedere pentru a primi inauntrul pantecelor mele un bebe.
Si uite ca au trecut vreo 15 sapatamani de atunci si burtica incepe sa prinda contur.
Avea deja vreo 8 saptamani cand am fost la doctor si totul era minunta, nu aveam niciun simptom, chiar ma bucuram ca e atat de usor.
Primul lucru care m-a alertat a fost ca am mancat pe nerasuflate o cutie intreaga de bomboane Rafaelo, bomboane cu cocos. Atunci am stiut ca ceva se intampla.
Primul consult la doctor, eram atat de emotionata, nu stiam ce va spune, daca este sau nu sarcina, daca este sau nu in regula, daca o sa pot avea bebe..dar toate aceste temeri au fost spulberate atunci cand doctorul ne-a arata prin intermediul ecografului un punctulet negru, situat fix in centrul uterului - ceea ce este de bine, am aflat ulterior, inseamna ca e fixat bine. Am simtit un fior minunat cand ne-a spus ca vom deveni parinti.
Apoi au urmat vreo 6 saptamani de chin; nu suportam niciun fel de miros, ma deranja tot ceea ce facea el, cum miroasea, cum ma atingea, nu suportam sa fiu atinsa nici cu un fir de par; eram foarte sensibila si aceasta a fost perioada in care am plecat in America unde au fost cele mai grele zile din viata mea pana acum; jur solemn ca asa a fost. Rau dimineata, nu puteam manca mai nimic, rau la pranz, rau seara, racita, febra, frig, oameni care vroiau in permanenta ceva de la mine, sau vroiau sa vorbim; am trecut prin niste schimbari foarte mari pana cand corpul meu a facut cunostinta cu punctuletul negru si au ajuns ei la un conses ca pot coexista bine dar sa fie pe o perioada determinata, cam 9 luni :)
A 2 a ecografie deja ne arata un bebe aproape uman, care isi misca manutele si piciorusele si care e vesel ca ne vede. la 15 saptamani am schimbat doctorul si acum acesta e doctorul meu preferat fiindca ne-a anuntat ca vom avea o fetita sanatoasa, cel putin pana in acel moment si ca totul se dezvolta normal.
Acum la 17 saptamani astept sa ii simt primele miscari, am burtica rotunjita, nu e foarte mare, am luat 5.5 kg pana acum in greutate si astept cu nerabdare sa ne cunoastem fetita al carei nume este inca invaluit in mister, chiar si pentru noi.
Si uite ca au trecut vreo 15 sapatamani de atunci si burtica incepe sa prinda contur.
Avea deja vreo 8 saptamani cand am fost la doctor si totul era minunta, nu aveam niciun simptom, chiar ma bucuram ca e atat de usor.
Primul lucru care m-a alertat a fost ca am mancat pe nerasuflate o cutie intreaga de bomboane Rafaelo, bomboane cu cocos. Atunci am stiut ca ceva se intampla.
Primul consult la doctor, eram atat de emotionata, nu stiam ce va spune, daca este sau nu sarcina, daca este sau nu in regula, daca o sa pot avea bebe..dar toate aceste temeri au fost spulberate atunci cand doctorul ne-a arata prin intermediul ecografului un punctulet negru, situat fix in centrul uterului - ceea ce este de bine, am aflat ulterior, inseamna ca e fixat bine. Am simtit un fior minunat cand ne-a spus ca vom deveni parinti.
Apoi au urmat vreo 6 saptamani de chin; nu suportam niciun fel de miros, ma deranja tot ceea ce facea el, cum miroasea, cum ma atingea, nu suportam sa fiu atinsa nici cu un fir de par; eram foarte sensibila si aceasta a fost perioada in care am plecat in America unde au fost cele mai grele zile din viata mea pana acum; jur solemn ca asa a fost. Rau dimineata, nu puteam manca mai nimic, rau la pranz, rau seara, racita, febra, frig, oameni care vroiau in permanenta ceva de la mine, sau vroiau sa vorbim; am trecut prin niste schimbari foarte mari pana cand corpul meu a facut cunostinta cu punctuletul negru si au ajuns ei la un conses ca pot coexista bine dar sa fie pe o perioada determinata, cam 9 luni :)
A 2 a ecografie deja ne arata un bebe aproape uman, care isi misca manutele si piciorusele si care e vesel ca ne vede. la 15 saptamani am schimbat doctorul si acum acesta e doctorul meu preferat fiindca ne-a anuntat ca vom avea o fetita sanatoasa, cel putin pana in acel moment si ca totul se dezvolta normal.
Acum la 17 saptamani astept sa ii simt primele miscari, am burtica rotunjita, nu e foarte mare, am luat 5.5 kg pana acum in greutate si astept cu nerabdare sa ne cunoastem fetita al carei nume este inca invaluit in mister, chiar si pentru noi.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)