eu sau tu?

Admit ca un film vazut recent m-a determinat sa scriu astazi; am tot amanat momentul, ma gandeam ca poate gandurile care imi vin de atunci in minte vor disparea si ma voi putea bucura in continuare de viata insa dialogul dintre cei doi mi se rostogoleste si acum in minte si cuvintele lor imi sapa adanc in suflet si ma fac sa ma transpun in situatia lor si nu vreau, nu mai vreau, am fost acolo, am fost fericita doar o scurta perioada dupa care totul s-a intunecat mult mai rau decat inainte si dupa o vreme a fost doar insorit ca si astazi. Ce ma determina atunci sa ma intorc? Nu as putea sa dau un singur raspuns la aceasta intrebare si oricat de tare m-as stradui nu gasesc o explicatie care sa satisfaca inclusiv intrebarile lui. Si totusi...oamenii inseala; intr-o fel sau altul, intr-un moment sau altul al vietii cu toti inselam, fie fizic, fie sufleteste; el spune ca este mai rau in al doilea caz ; l-am contrazis insa nu sunt pe deplin constienta de taria argumentelor mele. Inselam atunci cand consumam fizic un act de atractie carnala care pune stapanire pe noi intr-un moment mai putin solid al relatiei noastre sau inselam atunci cand purtam in suflet amintirea vie a unei foste mare iubiri, denumita in asa fel doar datorita fapului ca relatia nu s-a consumat pana la final si reprosurile si cuvintele urate nu au apucat inca sa fie rostite?

Ce doare mai tare? Vina purtata de unul dintre parteneri ca a trait un orgasm de cateva secunde cu cineva nou, ca a atins pielea altei persoane si s-a contopit cu un strait pentru cateva minute dupa care dezgustul si rusinea si-au facut aparitia precum si cuvinte de genul”acest lucru nu se va mai intampla niciodata” ? – desi consider ca prima data este cel mai greu sa faci un lucru; dupa care odata trecuta o granita nu ar mai avea aceasi putere de semnificatie;

sau poate vina o resimte mai tare cel care se trezeste in noptile de vara cu gandul ca viata ii este atat de frumoasa si linistita, ca visele i s-au implinit dar oare ce face “el/ea?” oare ii este bine? Oare gandurile lui/ei se mai indreapta catre mine?; cel care atunci cand lucrurile i se complica in viata, in momentele in care apar ceva probleme gandurile ii fug catre clipele de liniste si fericire de scurta durata pe care le-a trait cu acel altcineva, cand problemele nu ii atingeau si totul parea mirific? Cine inseala mai tare? Orgasmul de cateva secunde sau amintirea din suflet care rabufneste la intervale neregulate de-alungul vietii? O noapte sau clipe permanente in decursul vietii? O dovada vie a actului sau sentimente bine ascunse, pastrate cu sfintenie astfel incat celalalt sa nu banuiasca absolut nimic?

Ce ne tenteaza sa mergem in aceasta directia cand totul poate fi atat de simplu? Oare tocmai asta? Pentru ca lucrurile sunt asezate, ca exista stabilitate, echilibru, iubire...si avem nevoie de nesiguranta, de un foc de paie? De reconfirmarea si resuscitare unei iubiri trecute doar pentru a avea un moment de iesire din rutina care acum catva timp i s-ar fi parut Raiul pe pamant? De ce suntem atat de egocentristi? De ce ranim atat de tare? De ce avem nevoie de reconfirmari ? as vrea sa ma retrag undeva si sa fim doar noi si atat, sa nu fiu tentata de alte lucruri efemere care nu ne fac decat rau amandurora intr-un fel sau altul. Acum promit sa nu insel niciodata si el la fel dar oare asa sa fie intr-adevar ?

Oare nu vor fi nopti in care nu voi putea dormi? Sau el nu va curtat de vreo aparitie inabordabila , tentata sa uite de orice pentru o noapte? Oare nu voi mai trece pe langa ramasitele unei vechi povesti? Oare drumurile noastre nu se vor mai intersectia vreodata? Oare , oare...pasesc cu teama in aceasta nebunie a vietii in 2, 3, 4...

te adoram

Te ating cu teama, mi-e frica sa nu cumva sa te ranesc oarecum.
Data trecuta mi-a spus ca ai capul mai mic in comparatie cu corpul, si m-am speriat. Oare nu te dezvolti normal? Oare va fi ceva in neregula? Oare nu te vei putea naste, nu vei avea o viata normala? Mi-e atat de teama pentru ca stiu cat de mica esti si singurica acolo; stiu ca e cald si bine insa cu siguranta la noi in brate va fi cel mai bine si mai cald. Daca ai stii cat de mult te iubim si nici nu te cunoastem inca; fiecare te imagineaza in felul sau si cu siguranta pana acum ai vreo 20 de chipuri toate frumoase si feminine, si toata lumea ma intreaba numele tau. Sper sa iti placa ce am ales noi pentru tine.
Imi place cand te simt miscandu-te, cand incerci sa ne comunici si sa fii alaturi de noi; probabil si tu esti curioasa sa ne cunosti, sa vezi cum arata parintii tai, cu cine semeni si cine te iubeste mai mult. Un lucru este sigur:ai un tata care te adora. Nici nu ma mai atinge de frica sa nu ti se intample ceva. Imi doresc atat de mult sa avem o familie fericita, sa ne iubim si sa radem mult.

Abia te asteptam, dar inca sa mai stai sa te faci frumoasa si bucalata si iubitoare ca tati si ca mine .
Te iubim