Ea

Ea ar fi trebuit sa fie prima care citeste aceste randuri. Si totusi ea nu stie; eu nu mai stiu nimic de ea. Probabil intr-o zi va afla si ea numele acestui oras; sper sa nu fie mult prea tarziu...acum fiind deja in intarziere.

A good year

Nu sunt superstitioasa dar nu ma pot hotari daca imi doresc sau nu ca anul acesta sa fie asa cum a fost inceputul lui. Pe de-o parte, daca ar fi sa fie asa, as fi incantata sa pot sa ma bucur de trairi intense si diferite, sa pot reintalni oameni interesanti pe care acum as putea sa ii privesc si din alte unghiuri ale experientei acumulate, sa ma pot bucura de linistea si confortul pe care ti le aduc o seara de iarna intr-un asternut cald, sa fiu mereu aproape de familie, sa pot suporta o despartire neasteptata fara sa ma gandesc la dezavantajele pe care le atrage, concentrandu-ma pe momentul in care binele va triumfa. Daca ar fi sa merg catre extrema cealalta, m-as gandi ca anul acesta imi va aduce multe despartiri; de oameni pe care i-am iubit inca din prima clipa, oameni carora le-am dedicat ceea ce eu numesc "cei mai frumosi ani" - cel putin asa au fost pana acum- oameni care credeam ca ma cunosc atat de bine, incat ma intelegeau din priviri si ma respectau tacit; oameni pe care m-am bazat si pe care circumstantele, factori externi i-au modelat intr-un fel ce nu mai corespunde prezentului meu ravasitor oarecum pentru ei.
Din perspectiva acestui inceput de an, as putea spune ca anul in curs imi va aduce neputinta de a ma desprinde de trecut si de a avea curajul de a accepta noi provocari, noi oameni, noi pasiuni si de ce nu, noi fluturasi.Dorinta de a nu fi doar eu cea care stinge veioza in fiecare seara, de a-i spune "buna dimineata" celui "mai iubit dintre pamanteni".
Spre deosebire de trecut, in acest an nu am realizat niste cu lucruri ce trebuie facute, m-am bazat pe jumatatea mea creativa pe care doresc sa o lustruiesc in acest an. Am ales sa fie un an al surprizelor, in care sa analizez fiecare intamplare, sa extrag seva din fiecare sentiment, in care sa imi provoc singura durere doar din dorinta de a simti, un an in care sa ma indragostesc...daca este posibil din nou si din nou de acelasi el, care probabil inca nu imi stie numele.

Mirosul florilor de camp

Mi-e dor de o zi de vara. Micul dejun in curtea bunicilor, in care mirosul de flori impletit cu cel de iarba proaspat cosita, dau o semnificatie aparte locului, si probabil nu-l voi mai simti nicaieri in lume, oricat l-as cauta si as incerca sa refac in aceleasi conditii atmosfera unei zile perfecte de vara. Dupa-amiaza sa ma gaseasca in gradina mea, cu o carte buna, adapostindu-ma la umbra batranului mar, a carui viata se poate citi dupa imensitatea coroanei sale, a paletei de culori ce ii domina fructele inca necoapte, surori dar parca din parinti diferiti; este acelasi mar sub care ma jucam de-a v-aţi ascunselea cu bunicul, prea batran sa poate gasi o ascunzatoare demna de energia unui copil. Sa ma pierd intr-o lume imaginara, care sa imi dezvaluie iubiti, prieteni, cunostinte, toti prezenti in gradina, refacand parca atmosfera torida din opera lui Eliade. Sa ma pierd in dansul lor, sa ma indragostesc subit de un gest de-al unui fost iubit, care ma priveste cu o ardoare care ar face gelosa si caldura soarelui dintr-o zi de August. Sa imi imaginez o lume in care orice este posibil, in care nu exista ratiune mai importanta decat simtirea si constientizarea momentelor care alcatuiesc ceea ce noi numim viata. As vrea sa ma pierd in lanul cu flori de camp, sa ma intind pe patura prietenilor mei, sa le spun ca acesta este clipa care ne va decide destinul , ca trebuie sa ne iubim in fiecare secunda, ca trebuie sa ardem de dor, ca totul se poate rezuma la o zi torida de vara in care simturile domina fiinta, si ne putem revendica drepturile cu sufletul.

I'm easy like Sunday morning

Know it sounds funny but I just cant stand the pain
Girl Im leaving you tomorrow
Seems to me girl you know Ive done all I can
You see I begged, stole and I borrowed
Yeah
Thats why Im easy
Im easy like sunday morning
Thats why Im easy
Im easy like sunday morning
I wanna be high
Soo high
I wanna be free to know the things I do are right
I wanna be free
Just me
Oh baby
Thats why Im easy
Im easy like sunday morning
Thats why Im easy
Im easy like sunday morning

Faith No More - Easy

Daca il cunoasteti, va rog sa ii spuneti ca il caut

Am atins o alta camera a sufletului...am activat o potentiala iubire, impartasita doar pentru un scurt timp si consumata in cateva minute, intr-un decor rece, nefamiliar si intr-un moment total nepotrivit. Privind in urma, ma gandesc ca am facut unele alegeri, care mi-au calauzit trairile actuale si forma corpului din prezent; am judecat prea superficial si m-am grabit sa etichetez omanenii dupa cateva tentative nereusite de a ajunge la orgasm. Poate nu este total gresit, poate intuitia mea nu m-a inselat si deciziile au fost incredibil de bine asumate; asta imi va spune doar viitorul si iubirea fata de omul cu care imi voi impartasi restul de viata. In acest prezent, adiat doar de o superficiala speranta de primavara, simt ca trebuie sa fac ceva sa il regasesc, sa ii ofer timp sa mi se descopere, sa ii aflu si numele de familie, de preferat inainte de a ajunge in momente in care respiratiile noastre sunt puternic accelerate de goana dupa momentul de extaz; sa il cunosc.

Asadar, daca se intampla sa cunoasteti un barbat pe care nu am apucat sa il cunosc, desi am dormit impreuna; daca din intamplare ati vazut un om cu un zambet cuceritor care ascunde in spate o poveste trista de iubire, un barbat pentru care ambitia este a doua natura si al carui nume are intelesuri englezesti;daca ati privit un barbat cu maine fine si atent ingrijite, va rog sa ii spuneti ca il caut.

Falling Slowly

I don't know you
But I want you
All the more for that
Words fall through me
And always fool me
And I can't react
And games that never amount
To more than they're meant
Will play themselves out

Take this sinking boat and point it home
We've still got time
Raise your hopeful voice you have a choice
You'll make it now

Falling slowly, eyes that know me
And I can't go back
Moods that take me and erase me
And I'm painted black
You have suffered enough
And warred with yourself
It's time that you won

Take this sinking boat and point it home
We've still got time
Raise your hopeful voice you had a choice
You've made it now
Falling slowly sing your melody
I'll sing along'

Glen Hansard - Falling Slowly Lyrics

Minte-ma ca nu ma minti

Desi detest minciuna si tot ce atrage dupa sine sunt momente in care mi-as dori din tot sufletul sa fi mintit, sa iti retragi toate cuvintele ale caror sunete le aud si acum intr-un ecou indepartat si ma dor aproape la fel de tare ca atunci cand le-ai rostit prima data.
Acum mi-as dori sa imi spui ca a fost doar un alt joc ale carui reguli nu le stii nici tu dar in conceptia ta m-ai descalificat, declarandu-ma invinsa inca de la inceput.Un joc in doi in care principalul scop pe care trebuie sa il implinim este acela de a ne rani unul pe celalat din ce in ce mai tare pana cand ranile noastre vor deveni ulceratii cronice, fara speranta de vindecare. Imi plac jocurile, imi amintesc de copilarie, cand incarcate de naivitate si inocenta imi spuneau ca prietenia este cel mai de pret lucru in viata mea. Acum jocul nu se mai naste din dorinta spontana de a ne bucura unul de celalat, din dorinta de a fi in competitie unul cu celalalt, de a proclama drept cea mai frumoasa zi cea in care am iesit pe primul loc, si ranile reprezentau doar o corespondenta in lumea fizica a efortului si a dorintei de castig; acum jocul raneste inca inainte de a incepe, ma raneste si ne raneste cu fiecare nivel completat, suntem sadici ca inca noi continuam sa il jucam desi sangeram si sangerez si ma doare totul atat de tare incat nu pot nici macar sa plang. Iti promit ca te las sa castigi, te las sa te proclami invingator, doar sa incetezi acest carusel care nu se mai opreste si cu fiecare intoarcere, omoara cate o parte din oaza destinata cordului.

Lie

You whispered that you were getting tired
Got a look in your eye
Looks a lot like goodbye.
Hold on to your secrets tonight.
Don't want to know i'm ok with this silence
It's truth that i don't want to hear

You're hiding regret in your smile
There's a storm in your eyes that's been passing for awhile
Hold on to the past tense tonight
Don't say a word
I'm ok with the quiet.
The truth is gonna change everything.

So lie to me and tell me that it's gonna be alright
So lie to me and tell me that we'll make it through the night
I don't mind if you wait before you tear me apart
Look me in the eye
Lie lie lie.

Lie lie lie.

I know that there's no turning back.
If we put too much light on this we'll see through all the cracks.
Let's stay in the dark one more night.
Don't want to know i'm ok with the silence.
It's truth that i don't want to hear.

So lie to me and tell me that it's gonna be alright
So lie to me and tell me that we'll make it through the night
I don't mind if you wait before you tear me apart
So look me in the eye
And lie lie lie.

Don't want to believe in this ending
Let the cameras roll on
Keep pretending
Tomorrow's all wrong if you walk away
Just stay

So lie to me and tell me that it's gonna be alright
So lie to me and tell me that we'll make it through the night
I don't mind if you wait before you tear me apart
Look me in the eye
And lie lie lie.

So lie to me and tell me that we're gonna be ok
So lie to me and tell me that we'll make it through the day
I don't mind if you wait before you tear me apart
Look me in the eye
And lie lie lie.

David Cook - Lie

El

Au fost zile in care am fost indragostita de acest oras, stiam ca avem o relatie deschisa, ca nu are secrete peste care sa nu putem trece, ca ma poate adaposti intotdeauna de raceala celorlalti, ca mereu voi gasi cate o straduta laturalnica in care voi primi in graba un sarut de la un el localnic. Stiam ca de fiecare data cand voi lipsi el ma va astepta mereu, va fi intotdeauna la fel si va fi doar al meu; si cat m-am inselat.Am crezut ca este suficienta dragostea pe care o am pentru el, ca este suficient sa stiu doar eu ca inauntrul meu el are un loc special si nimeni si nimic nu va atinge acel lacas pastrat intact inca din primele zile in care am putut constientiza admiratia si maretia pe care ti-o pot da anumite locuri si momente. Si m-am amagit din nou.
Am revenit intr-un oras pe care nu l-am uitat niciodata. Am crescut in el, am cunoscut sentimente si oameni diferiti, unii mi-au devenit prieteni, altii simple cunostinte, am invatat ca este minunat sa ingheti chiar si vara iar iarna este de cele mai multe ori exact ca in povestile din copilarie.
L-am parasit intr-un moment in care desi stiu ca avea multa nevoie de mine, am simtit ca trebuie sa schimb ceva, ca trebuie sa ma arunc in bratele unui nou oras, unui nou inceput, unor locuri care am sperat ca ma vor adopta si ma vor face sa ma simt ca acasa si voi incerca sa uit de micul meu oras in care oamenii isi zambeau cand se salutau si pareau ghidati sa se trezeasca dimineata de un sentiment mai presus decat cel al obligatiei. Am fugit intr-un loc necunoscut mie, cu multe parcuri, o mare de oameni, cu pulsul agitat de ratarea fiecarui metrou, de oameni prea ocupati si preocupati de probleme ce nu au devenit niciodata ale mele. M-am familiarizat si m-am obisnuit cu totul de parca ar fi fost un dar pe care nu am putut sa il refuz avand in vedere ca eu l-am dorit atat de mult, in trecut incat am uitat ca au trecut ani. Locuind departe de micul meu univers, am pastrat o imagine idilica, care capata proportii din ce in ce mai mari in timp ce incercam sa ingrop fiecare ramasita a marelui oras, ajungand sa dispretuiesc ce odata mi se parea un vis dintr-un viitor care a venit mult prea devreme.
Acum sunt aici, inapoi, sunt acasa...sunt din nou eu dar nimic nu mai este la fel. Nimic din ce speram sa regasesc s-a ruinat odata cu plecarea mea. Sunt doar eu intr-un loc care nu mai exista. In toata aventura ultimilor ani, m-am uitat, m-am pierdut pe drum dar stiam ca exista un loc pe lume despre care aveam certitudinea ca ma va recunoaste si se va bucura si va fremata de emotie cand voi reveni. Cat de tare ma inselasem. Acum sunt din nou aici, acolo, peste tot unde stiam ca m-am simtit fericita si in siguranta; dar nimic nu pare sa ma mai cunoasca si sa ma admire pentru ceea ce am devenit, fiind capabila acum sa fac comparatie, sa fac diferenta si sa aleg, avand experienta, sa il aleg acum pe el. Credeam ca va fi un moment unic, ca vom plange amandoi si ne vom rosti cuvinte moi, ne vom aminte de tot ceea ce ne-a legat si vom stii ca acum va fi pentru totdeauna si voi jura ca nu ii voi ma da drumul niciodata...ca doar aici ma simt acasa si doar aici pot sa fiu eu. Si el va zambi cu neincredere la inceput, eu il voi imbratisa si atunci cand il voi atinge el va simti inima mea...in ritmul lui si atunci va stii ca este pentru totdeauna.
Sunt singura, fara el; asta ma face sa vreau mai mult, simt ca trebuie sa lupt sa ma vada acum, sa ma iubeasca din nou, sa ne redescoperim...sper doar sa vrea si el. Stiu ca are nevoie de timp sa se obisnuiasca din nou cu mine aici, stiu ca a incercat sa ma inlocuiasca, stiu ca i-a fost mult mai greu decat mie, dar ca acum are indoieli...stiu ca este nevoie de timp pentru a putea cladi ceva si este nevoie de multa pasiune pentru a putea recladi o relatie.
Pana atunci ma bucur sa fiu intr-un oras in care uneori oamenii imi zambesc

Cum de ai incetat sa ma iubesti

Este incredibil cum ma indragostesc din ce in ce mai tare de cuvinte in absenta oricarei fapte. Este fascinant cum ador sa ma adancesc intr-o poveste de iubire mai mult inchipuita decat traita, cum in fiecare zi descopar noi calitati intr-un el indiferent mai presus de inexistenta lui. Ma agat de orice lucru, loc, melodie, doar pentru a reintalni emotia pe care ti-o aducea o noua zi cand stiai ca este imposibil sa nu ii intalnesti privirea, cel putin o data si cel mult intamplator. Dependenta care creste o data cu marirea dozei. Cu cat ma implic mai mult in aceasta poveste prea putin consumata, cu atat ma indepartez de prezent, traind intr-un timp abuzat de repetitiile care s-au finalizat trist de fiecare data. Acest timp ma face sa ma simt in siguranta pentru ca stiu excat ce va urma, stiu ce voi spune desi am jurat ca de data aceasta va fi altfel; un timp in care nu exista trecut ci doar un prezent continuu care sugruma in mine toate larvele menite sa nasca fluturi multicolori. Atingerile noastre par sa nu aiba un corespondent tactil si cu cat ne apasam mai mult, strivindu-ne carnea, nu ne mai ragasim. Privirea nu mai intelege trairea care mistuie tot interiorul meu si tot ce pot sa spun este "inteleg". Inteleg ca maine ma voi trezi din nou singura, inteleg ca nu voi mai stii cum ti-a fost ziua, inteleg ca nu poti mai mult de atat, ca trebuie sa te regasesti. Dar nu inteleg cum de ai incetat sa ma iubesti.

Mi-e dor...

...dar nu de tot ce reprezenta o data "viata mea"; zile lipite cu indigo unele de celelalte, in care nu trebuia sa depun alt efort in afara de cel de a ma trezi de dimineata. Era suficient sa ma trezesc si viata mea incepea deja, uitand parca de ordinea fireasca - sa deschid ochii si sa zic cuiva "buna dimineata!". Timpul era de partea mea, dar totul era o repetitie care iesea de fiecare data prost;oricat de multe sanse mi s-au dat le-am ratat pe toate facand constanta greseala de a ma trezi in acelasi loc. Am trait in comoditatea pe care ti-o asigura o viata fara intrebari, o realitate ce nu cere mai mult decat cateva dialoguri si un bol cu cereale, neaparat cu ciocolata si iminenta mea prezenta fizica acolo. Fara sa stiu cine mai sunt, ce mai vreau, ce mi se cuvine, ce ar trebui sa fac ieri, fara sa am trairi gradate diferit, dara sa stiu ce fel de cereale imi plac si fara sa stiu ca am momente in care vreau sa fumez si sa ma imaginez intr-un tren care ma va duce intr-un loc nou, unde trebuie sa fie neaparat cald si marea aproape.
Mi-am impus sa simt, sa iubesc, sa fac ce trebuie ca lucrurile sa ramana asa cum sunt pentru ca imi era comod, imi era la indemana si nu cerea explicatii. Mi-am impus sa fiu altcineva, sa joc un rol pe care ma gandeam ca oricine l-ar dori in locul meu, mi-am propus sa fiu fericita in anumite zile ale saptamanii si am ajuns sa nu mai stiu cand este vineri.
Astazi mi-e dor de un el imaginar si sunt revoltata ca a plecat in graba, fara sa imi zica "buna dimineata!".

Ziua / Noaptea

Sunt zile care trec pe langa mine, care nu lasa nimic in urma lor, nicio amintire, niciun miros, niciun chip interesant. La sfarsitul acestora mai mereu vin nopti pline, nopti in care simturile se trezesc, tanjind dupa o cana aburinda de trairi, impartasite de oameni care imi zambesc fara sa ma cunoasca.
Sunt zile in care uit sa privesc in sus, fiind atat de atenta la drum si sunt acele nopti in care pot sa zbor si vad numai ce se gaseste deasupra oraselor in care oamenii au uitat sa zambeasca.
Sunt zile in care uit de mine, de tot ce simt, de ceea ce imi doresc - mai presus de restaurantul de la care comandam astazi, cand tot ceea ce pot sa scriu sunt doar cifre, bugete, propuneri. Noptile acestor zile trebuie sa contrabalanseze intr-un fel sau altul sirul infinit de numere, si tot ceea ce imi vine in minte imi apare sub forma imaginilor. Vad frame-uri din trecut amestecate cu unele necunoscute, probabil din viitorul meu sau probabil ale altora, imagini care se scurg prin mine, se imbiba in sucul individual si se transforma in sentimente ce cresc gradat, odata cu apusul, pentru ca miezul noptii sa ma gaseasca uneori indragostita, fara sa stiu de cine sau de ce, fara sa imi pese daca este adevarat sau nu si singurul sentiment constientizat fiind cel de frica ca de acum inainte se mareste ziua.
Ziua ma gaseste de multe ori fara forta, simt ca nu am curajul pe care il resimt odata cu inserarea, ziua imi traiesc emotiile in liniste, le tin incuiate intr-un loc cat mai luminat incat sa fie orbite la orice incercare de a prevala, pentru ca seara sa iasa la lumina si sa ma acapareze. Ziua eu conduc acest corp imperfect, ziua eu iau deciziile pentru noi, ziua toti oamenii mi se adreseaza cu un nume pe care nu l-am simtit niciodata ca fiind al meu, ziua imi este foame de lucruri pamantesti, ziua resimt dureri ale corpului, ziua este momentul in care imi consolidez cariera, ziua este momentul in care desi vorbesc toata ziua simt ca nu ma cunoaste nimeni. Noptile imi reveleaza un alt nume. Noaptea incetez sa mai vorbesc dar simt ca atunci toata lumea m-ar putea cunoaste si lumea nu este acolo. Doar noaptea ma hranesc cu adevarat, doar noaptea rad cu tot sufletul, noaptea nu pot sa spun ce ma doare exact, noaptea imi cladesc spiritul, noaptea am tot curajul din lume si simt ca pot face minuni. Noaptea ma bucur de fiecare gand ce imi strabate sufletul, chiar daca durerea pe care o stoarce din mine este infint de gri. Noaptea simt ca stralucesc, simt ca pot depasi bariere culturale si as putea vorbi toate limbile Pamantului. Atunci este momentul in care as putea sa ma indragostesc atat de tare incat sa fluturasii sa isi faca pe veci casa in stomacul meu; desi noaptea ma prinde mereu singura.
Noaptea simt ca toata lumea ar trebui sa stie ca sunt in viata, ca raspund la un alt nume, ca ma indragostesc greu si nu renunt niciodata cu adevarat, ca locuiesc intr-un oras in care oamenii nu mai zambesc, ca trebuie sa ne pregatim sufletul pentru la vara, ca ador narcisele si ca imi place mirosul ploii in gradina bunicilor.

Si mai sunt acele zile in care ma trezesc zambind, si este minunat...dar apoi constientizez ca totul este pentru ca inainte a fost noapte