ajung in sfarsit sa scriu si sa descriu bucuria nasterii si a maternitatii.
Ne-am trezit intr-o sambata dimineata, bine-dispusi, eu mult mai calma decat de obicei desi toata perioada celor 9 luni am incercat sa fiu cat pot de calma de aceea vizitele in Racadau au fost destul de rare :). Ne-am imbracat, mi-am facut un mic bagaj cu necesarul de la eva in care am pus niste absorbante, niste desuuri mai mari - gen bunicuta- body-ul Marei pe care il cumparasem de la un Targ din Bucuresti "Nascut in 2011" ceva cosmetice si cam atat.
Am avut acolo mancare- pe atunci eram ovo-lacto-vegetariana acum fiind vegan; asadar nu am dus lipsa de nimic. Apa mi-a adus Paul de cateva ori de pe hol pentru a fi mereu hidratata si burtica fara probleme.
Am deviat..asadar am plecat de acasa, sotului ii era foame; am oprit vis a vis de Policlinica cu plata, aporape de Agriselor, si l-am asteptat pe Paul sa isi ia o shaworma, de ea avea el pofta..micutelul de el si pofetele lui :). Am asteptat sa termine mancarea, si desi era ora 11-12 caldura ne dobora pe amandoi, noroc cu umbra masinii care mai tempera arsita lui Iulie, 23. Am plecat cu forte proaspete- cel putin au fost pana cand mi-am dat seama ca isi luase shaorma cu usturoi desi mie imi facea groaznic de rau numai mirosul insa el cum spuneam, avea poftele lui.
Am ajuns la Eva undeva la 12.50 eu urmand sa fiu internata la ora 13. Am ajuns, m-au primit foarte bine, si ne-au sugerat sa mergem la etaj unde va avea loc pregatirea. Dupa o analiza atenta a zonei intime, s-a dat acordul ca sunt numai bine si am inaintat catre rezerva mea, intr-o camasa de unica folosinta primita de la ei, cu sacosica si cu sotul de manuta :).
Ne-am facut comozi, am probat televizorul, si am inspectat incaperea ce era curata, mare, aerisita si cel mai important era umbroasa. Asa au trecut cele 3 ore pana cand dl.doctor a decis ca este timpul sa trecemla urmatoarea etapa.
In rezerva mea a mai venit nasa Marei, Alice care era mai emotionata decat mine. Mi s-a facut un TNS pentru a vedea contractiile- desi nu era cazul- si inima bebelusului ritmul ei si bataile. Totul era ok, spre fericirea mea!
Ora 16 a venit..dl doctor m-a primit in sala de operatii.
Ah!am uitat sa precizez ca in intervalul de asteptare o dna anestezist a fostcea mai mare alinare a mea si m-a uns pe suflet calmul vocii ei si linistea pe acre o emana- am stiut ca viata noasta este in maini bune si intr-adevar asa a si fost!
Am fost dusa in sala de operatii, mi s-a facut anestezia in coloana vertebrala, o senzatie pe care din pacate probabil ca o voi retrai desi este fara cuvinte, parca dintr-o data trupul nu-ti mai apartine si te poti dedubla uitand-te cu ironie la corpul care zace neputincios de greu pe masa de operatie.
A venit si dl doctor care a inceput operatia. Citisem ca prin cezariana copilul iese destul de repede, 15 min insa operatia propriu zisa va fi dupa ce copilul va fi scos, insumand r5 minute in total, excat asa cum a si fost.Dl Cezar ca la carte :)
Asteptam infrigurata momentul in care ma va taia insa nu am simtit absolut nimic de acest fel, pur si simplu am simtit ca se umbla prin mine; auzeam absolut tot ce se discuta in cadrul operatiei si ma minunam de grozaviile pe care le scotea impunatorul meu dosctor din gura; mi-l imaginasem cu totul altfel insa stiu ca ma minunam la fiecare dialog pe care il avea cu celalalt doctor, o fata tanara cu ochelari - insa dupa anestezie nu am retinut absoult nimic din discutiile de acolo...ce pacat!stiau ei ce stiau!
Si dintr-o data am auzit ca au scos bebelusul si tot asteptam sa planga, semn ca este sanatoasa si numa deodata..aud mwa mwa si liniste...de la nastere era cumintica, un ingeras pe Pamanat!
Mi-a spus dl.Cezar ca te voi vedea imediat insa trebuie sa te curete si sa iti faca taleta si sa iti verifice semnele vitale; am avut parte de un alt super-doctor Baciu care este un inger batran care s-a purtat cu tine divin!
Dupa lungi asteptari, te-am vazut pentru prima data! Doamne ce minune! am plans de fericire desi primele lacrimi le-am pierdut in momentul in care ai pland la iesirea din burtica! Erai acolo!
Te-am vazut frumusete...erai o scumpa, piele fina, rozalie, cu ochii inchisi, si cuminte tare. Erai atat de mica...
Scorpul APGAR - 10; dimensiune la nastere 50 cm; greutate- 3,000 Kg. O FETITA PERFECTA!
Insa bucuria maternala a venit abia dupa 2-3 saptamani, cand au trecut baby-blues- urile si toate toanele si am constientizat ca avem o fetita pe nume MARA care ne va lumina fiecare secunda din viata noastra de atunci inainte! si pana azi, cand ai 24 de saptamani, 31 .12.2011 asa a si fost!
Doamne, iti multumim!
Te ador, Mara!
