cand crezi ca nimic nu te mai poate surprinde...

...se intampla minuni. Am tot auzit oameni zicand ca pana nu traiesti acest lucru, nu crezi si nu simti. Nu m-am increzut niciodata in vorbele lor, considerandu-ma superioara, emiprica si gandindu-ma ca ei toti sunt niste simpli care nu isi pot analize simturile, trairile si traiesc viata din inertie fara sa se opreasca si doar sa respire cateva secunde, sa isi constientizeze functia propriilor plamani si ritmul in care ei respira fara a trai in adevaratul sens al cuvantului.
Si iata ca m-am inselat din nou; superioritatea mea nascuta din nimic concret si fara vreo baza reala, mi-a dat peste nas si mi-a oferit cea mai frumoasa traire de pana acum, traire incomparabila cu nimic anterior, traire ce pare jignire daca as incerca sa o descriu in cuvinte, minimalizandu-i efectul prin simple vorbe. Dar am simtit ca Dumnezeu exista in acele momente si inca de atunci il simt tot mai aproape. Am fost binecuvantati fara sa stim, fara sa ne fi dorit prea mult, fara sa ne straduim. Ce miracol! sunt atat de recunoscatoare incat as putea sa inmoi in lacrimi toate rautatile mele si ale lumii care ma inconjoara.
Este o fiinta absolut divina, roz, catifelata, blanda, gingasa, si nu mai imi gasesc adjectivele supreme care sa o descrie. Este ceva ce merita trait, fara discutie! mai devreme sau mai tarziu; ar fi un mare pacat sa fim privati in aceasta viata de aceste sentimente fara margini, fara cuvinte, fara indoieli, neconditionate si mai presus de toate doar ale tale.
Multumesc din suflet

Ultima noastra zi in doi

emotiile m-au coplesit; am incercat in fiecare zi din saptamana aceasta sa imi astern gandurile si simtirile insa astazi mi-am facut curaj si o sa incerc sa scriu cateva randuri.
Incerc sa traiesc din plin aceasta zi, sa storc fiecare picatura din minutele ce tind sa se acumuleze pana la expirarea timpului petrecut in doi. Au fost ani minunati, frumosi, plin de iubire; misterul abia acum incepe asupra vietii noastre de cuplu, cum vom fi ca parinti? ne vom descurca? vom impartasi aceleasi principii in ceea ce priveste noua viata care va da totul peste cap?! pasesc cu teama in aceasta ultima zi si imi doresc ca privind in urma sa nu inteleg cum am putut trai pana acum doar in doi.
Am emotii...oare va fi intreaga?va avea tot ce ii trebuie unei fiinte omenesti? va fi sanatoasa? restul conteaza mai putin in aceste momente.
Au fost luni grele si lungi insa odata obisnuita cu aceasta noua forma a corpului, am facut tot ce mi-a stat in putinta sa fac totul sa para minunat, intrucat stiam ca va avea un termen de expirare. Mi-a facut o deosebita placere sa simt fiecare miscare a noii fiinte, sa simt fiecare sughit, fiecare tresarire si sa ajung sa imi iubesc parti ale corpului pe care nici nu le constientizam inainte.
Imi doresc ca viata ei sa fie plina de tariri, si bune si rele, sa aiba sufletul curat si usor iar la final sa ramana doar un zambet!
Mara, te iubim si abia asteptam sa te vedem maine.