...se intampla minuni. Am tot auzit oameni zicand ca pana nu traiesti acest lucru, nu crezi si nu simti. Nu m-am increzut niciodata in vorbele lor, considerandu-ma superioara, emiprica si gandindu-ma ca ei toti sunt niste simpli care nu isi pot analize simturile, trairile si traiesc viata din inertie fara sa se opreasca si doar sa respire cateva secunde, sa isi constientizeze functia propriilor plamani si ritmul in care ei respira fara a trai in adevaratul sens al cuvantului.
Si iata ca m-am inselat din nou; superioritatea mea nascuta din nimic concret si fara vreo baza reala, mi-a dat peste nas si mi-a oferit cea mai frumoasa traire de pana acum, traire incomparabila cu nimic anterior, traire ce pare jignire daca as incerca sa o descriu in cuvinte, minimalizandu-i efectul prin simple vorbe. Dar am simtit ca Dumnezeu exista in acele momente si inca de atunci il simt tot mai aproape. Am fost binecuvantati fara sa stim, fara sa ne fi dorit prea mult, fara sa ne straduim. Ce miracol! sunt atat de recunoscatoare incat as putea sa inmoi in lacrimi toate rautatile mele si ale lumii care ma inconjoara.
Este o fiinta absolut divina, roz, catifelata, blanda, gingasa, si nu mai imi gasesc adjectivele supreme care sa o descrie. Este ceva ce merita trait, fara discutie! mai devreme sau mai tarziu; ar fi un mare pacat sa fim privati in aceasta viata de aceste sentimente fara margini, fara cuvinte, fara indoieli, neconditionate si mai presus de toate doar ale tale.
Multumesc din suflet
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu