Cum de ai incetat sa ma iubesti

Este incredibil cum ma indragostesc din ce in ce mai tare de cuvinte in absenta oricarei fapte. Este fascinant cum ador sa ma adancesc intr-o poveste de iubire mai mult inchipuita decat traita, cum in fiecare zi descopar noi calitati intr-un el indiferent mai presus de inexistenta lui. Ma agat de orice lucru, loc, melodie, doar pentru a reintalni emotia pe care ti-o aducea o noua zi cand stiai ca este imposibil sa nu ii intalnesti privirea, cel putin o data si cel mult intamplator. Dependenta care creste o data cu marirea dozei. Cu cat ma implic mai mult in aceasta poveste prea putin consumata, cu atat ma indepartez de prezent, traind intr-un timp abuzat de repetitiile care s-au finalizat trist de fiecare data. Acest timp ma face sa ma simt in siguranta pentru ca stiu excat ce va urma, stiu ce voi spune desi am jurat ca de data aceasta va fi altfel; un timp in care nu exista trecut ci doar un prezent continuu care sugruma in mine toate larvele menite sa nasca fluturi multicolori. Atingerile noastre par sa nu aiba un corespondent tactil si cu cat ne apasam mai mult, strivindu-ne carnea, nu ne mai ragasim. Privirea nu mai intelege trairea care mistuie tot interiorul meu si tot ce pot sa spun este "inteleg". Inteleg ca maine ma voi trezi din nou singura, inteleg ca nu voi mai stii cum ti-a fost ziua, inteleg ca nu poti mai mult de atat, ca trebuie sa te regasesti. Dar nu inteleg cum de ai incetat sa ma iubesti.