Nu sunt superstitioasa dar nu ma pot hotari daca imi doresc sau nu ca anul acesta sa fie asa cum a fost inceputul lui. Pe de-o parte, daca ar fi sa fie asa, as fi incantata sa pot sa ma bucur de trairi intense si diferite, sa pot reintalni oameni interesanti pe care acum as putea sa ii privesc si din alte unghiuri ale experientei acumulate, sa ma pot bucura de linistea si confortul pe care ti le aduc o seara de iarna intr-un asternut cald, sa fiu mereu aproape de familie, sa pot suporta o despartire neasteptata fara sa ma gandesc la dezavantajele pe care le atrage, concentrandu-ma pe momentul in care binele va triumfa. Daca ar fi sa merg catre extrema cealalta, m-as gandi ca anul acesta imi va aduce multe despartiri; de oameni pe care i-am iubit inca din prima clipa, oameni carora le-am dedicat ceea ce eu numesc "cei mai frumosi ani" - cel putin asa au fost pana acum- oameni care credeam ca ma cunosc atat de bine, incat ma intelegeau din priviri si ma respectau tacit; oameni pe care m-am bazat si pe care circumstantele, factori externi i-au modelat intr-un fel ce nu mai corespunde prezentului meu ravasitor oarecum pentru ei.
Din perspectiva acestui inceput de an, as putea spune ca anul in curs imi va aduce neputinta de a ma desprinde de trecut si de a avea curajul de a accepta noi provocari, noi oameni, noi pasiuni si de ce nu, noi fluturasi.Dorinta de a nu fi doar eu cea care stinge veioza in fiecare seara, de a-i spune "buna dimineata" celui "mai iubit dintre pamanteni".
Spre deosebire de trecut, in acest an nu am realizat niste cu lucruri ce trebuie facute, m-am bazat pe jumatatea mea creativa pe care doresc sa o lustruiesc in acest an. Am ales sa fie un an al surprizelor, in care sa analizez fiecare intamplare, sa extrag seva din fiecare sentiment, in care sa imi provoc singura durere doar din dorinta de a simti, un an in care sa ma indragostesc...daca este posibil din nou si din nou de acelasi el, care probabil inca nu imi stie numele.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu