jumatate

Am trecut de jumatate si totusi ma simt la fel de inutila ca la inceput Mi-am dorit din toata inima sa ajung cu ajutorul ei sa il inteleg si pe el si pe ei; dar mai presus de toti sa ma inteleg. Si parca m-am adancit mai mult in bezna; cu cat stiu mai multe, descopar informatii noi, cu atat mai goala ma simt. Caut alternative fiabile; insa nimic nu pare promitator. Acum stiu lucruri despre care doar banuiam ca cineva trebuie sa le fi studiat; acum stiu cum sa ma analizez si sa ma critic ins anu stiu concluzia, recomandarea, pasii pe care trebuie sa ii urmez; am un diagnostic dupa atata timp insa reteta a ramas la ei, nu la mine. Si acolo e mereu duminica. Oare in jumatatea ce mi-a ramas voi descoperi cheia? sau voi ramane cu siragul in mana cautand-o pe cea potrivita timp de cativa zeci de ani? Mai bine dorm; dar nu pot nici asta sa ma fac; am aflat de unde vin visele si in mod clar stiu ce voi visa si atunci prefer sa raman treaza, chiar daca sangele imi invadeaza globii oculari si ma apasa atat de tare incat clipitul devine o adevarata binecuvantare.Dar nu vreau sa dorm. Vreau sa descopar solutii. Vreau cheia si reteta si nu mai deranjez.