Sfarsit de Mai; au trecut si florile de liliac, au inflorit si magnoliile si si-au scuturat movul pe strazile inmiresmate iar narcisele inca anima campurile crude. Miroase a vara; asfaltul incins si noptile calde prevestesc venirea noptilor fara sfarsit si a momentelor in care timpul pare ca rabda mai mult decat in alte anotimpuri. Stiu ca nu mai sunt singura pentru ca privesc fotografiile si este si el acolo langa mine; si in cele in care chipul imi este obosit si in cele in care fata mea pare ca nu are margini intrucat zambetul pare neincapator. Nu vreau sa realizez …m-ar putea speria.
Iubirea si prietenia dintre noi au alcatuit o punte pe care dansam. Este prima data cand imi doresc mai mult decat atat; nu vreau sa ma opresc din caruselul acesta, ne invartim si ne adancim si mai tare in amestecul de culori care de la departare se vede lila. Cele trei cuvinte par insuficiente pentru a transpune intensitatea trairilor mele; as vrea sa inventez cuvinte, verbe, prepozitii care sa alcatuiasca un inteles ce ii va spune cu certitudine ce simt. Toate pentru ca mi-a cumparat siropul de menta pe care mi-l doream, mi-a incalzit mana cand imi era frig, m-a facut sa rad pentru a uita de fobii, mi-a adus flori doar pentru ca era o zi insorita si pentru ca ma face sa simt pasiunea din mine…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu