Pe drum

Ma urc in masina, lipsita de ganduri sau poate extenuata de prea multe ganduri, aleg un drum care stiu ca ma va duce intr-un loc pe care mi l-am imaginat de dimineata. As vrea sa stiu drumul care m-a dus intr-o zi de vara intr-o gradina in care mi-am imaginat povesti cu printi si printese, cu frumuseti nobiliare si cu pereti afumati de la ultimele baluri ce au apartinut unui secol din care nu am facut parte, sau cel putin nu imi amintesc.
As vrea sa aleg acel drum, dar imaginatia mea nu imi lasa loc si gandurile incep sa se oranduiasca intr-o insiruire noua mie. Mintea imi controleaza miscarile dar imi place sa cred ca imi domin emotiile si ca ele ma vor duce intr-un loc in care sa le pot desface din buchetul legat cu o fundita mult prea stramta pentru exasperarea care le cuprinde. Stiu ca asa m-am trezit in aceasta dimineata si ca maine ar putea fi cu totul altfel insa astazi vreau sa le urmez oriunde vor gasi de cuviinta sa imi indrume rotile automobilului rosu.
Imaginea serilor trecute si a noptilor fara ragaz ma transpun intr-o stare arzatoare de retraire si oricat as dori sa le inviu stiu ca nu se vor mai intoarce decat in anul ce va urma sau prin intermediul unui avion ce ma va duce foarte departe, spre tarile unde este vesnic vara. Insa viata mea a inceput de curand si nu pot pleca. Nu mai pot renunta. Nu imi mai doresc asta.
Vreau sa ma urc in masina si sa conduc ascultand cantece de iubire, sa plang de fericire stiind ca voi ajunge intr-un loc unde gandurile ma vor consola si imi vor spune ca ceea ce simt si fac este cum nu se poate mai bine. Starea ce ma acapareaza imi da speranta, ma dojeneste si ma asigura ca sunt pe drumul cel bun, intr-un final. Pretul pe care il platesc este mare, insa incomesurabil infim in comparatie cu trairile pe care le resimt in fiecare seara. Nu mai este loc pentru nimeni, am adunat, am impartit, am scazut si am format un nou intreg. Un intreg, cu care insa ma obisnuiesc inca, dar stiu ca el va fi alaturi de mine; fara discutii si jocuri inutile.Fara false prietenii, fara cuvinte dulci din teama si obisnuinta, dar mai presus de toate, reale.
Alimentez, sunt in masina mea, pornesc, pornesc si primele acorduri si incep sa zambesc in ciuda faptului ca imi resimt obrazul cald si umed.