ziua in care am zis simplu: DA

...si insista foarte tare sa iesim sa mai facem o plimbare; incerc sa il conving ca sunt epuizata de la cei 7 km pe care i-am parcurs pe jos in caldura torida si a asfaltului aburind; dar el nu se lasa asa usor, e clar are un plan altfel de ce ar dori asta cu atata inversunare?! cedez, il las sa ma conduca, ii aud inima cum ii strapunge camasa cea noua, e alba cu gulerul si mansetele bleumarin inchis, il privesc, ce frumos este imi spun in gand si simt ca stiu ce ma asteapta. Doamne, cum de nu m-am gandit pana acum? asta e clipa, a venit momentul; stiu ca nu e cum as fi visat toata viata insa este perfect si asa, aproape ca aam ajuns, inima ii galopeaza si ii indruma pasii, eu il urmez tacuta si usor imbujorata caci inca nu stiu cum va suna acest cuvant din gura mea. Ajungem; piateta este plina, indragostiti, familii, batrani, ingrijitori si gardieni populeaza fantana Trevi. Gaim in sfarsit un loc retras, stiu ca acesta este momentul ca se poate intampla din clipa in clipa; oare ce ar trebui sa zic? oare ce imi va zice? nu vreau sa atragem atentia, vreau sa fie momentul nostru, vreau sa se sopreasca timpul acum, este vara, sunt vreo 30 de grade, sunt in tricou, nu adie vantul, ma tine de mana, simt ca ma iubeste, insa il tardeaza organele, inima si plamanii nu il asculta, vrea sa para calm dar ii aud organele urland inauntrul lui...se apropie momentul; ma gandesc ce repede o sa traca si totusi viata mea se va schimba pentru totdeauna; sunt in stare sa las totul in urma mea? sa inchid trecutul intr-un cufar si sa ii pierd cheia?! trebuie, pentru el, pentu mine; vreau sa urmeze o viata frumoasa alaturi de el si de copii nostri. Gata, ma concentrez, il dojenesc si incerc sa-l linistesc, il ating tandru, il strang in brate, dar nu ma vrea; are ceva de zic si incepe sa isi miste buzele, cuvintele curg insa sunetul se pierde in fantana odata cu caderea apei, nu inteleg nimic insa astept sa raspund si il fac fericit. Ma fac fericita. Ce simplu a fost, doar am mai zis acest cuvnat de un milion de ori si chiar am facut oameni sa sufere (da, vreau sa plec. Da, imi doresc altceva)si acum totul este invaluit in mister. Nu vreau sa dezvalui nimanui momentul nostru tandru si legamantul pe care ni l-am facut alaturi de 112 straini care nu realizau ca la 5 metri de ei 2 vieti s-au schimbat definitiv.
Aruncam un banut in fantana, ne punem o dorinta, simt ca este aceasi si ne sarutam ingloband in acest sarut cele 515 zile si nopti de cand ne cunoastem si speram sa ajungem sa le multiplicam de cel putin 40 de ori,iar fericirea pe care o simtim speram sa o transmitem mai departe.
Se face tarziu, plutim, inima si plamanii stau de povesti la o cafea probabil, nu ne atinge nimic, zambim si ne mangaiem cu privirile. Ne oprim in Piateta de la Coloseum pentru un pahar, nu vrem sa inchidem asa repede noaptea din Roma in care Adina si Paul au spus da unei vieti impreuna, la bine si la rau.