bucuria pe care o resimt atunci cand descopar un blog pe gustul si sufletul meu este nemarginita. Simt ca il cunosc pe autor, ca reprezint o parte din viata sa si ca unele povestiri parca le-am fi impartasit impreuna. Nu stiu in ce masura se aplica reciproca.
Am incercat sa fac un exercitiu de imaginatie dorind, fara sa cunosc insa tainele ascunse ale unor tehnici potrivite, sa ma detasez, sa devin obiectiva, critica si sa ma vad din postura unui necunoscut. Rezultatul este neconcludent si probabil il voi relua.
Nu stiu cum si-ar putea imagina o persoana propria-mi persoana, plecand bineinteles de la aspectul fizic si pana la cele mai ascunse cotloane ale spiritului.Imi place sa evadez! sa sparg rutina conceptelor si sa merg catre imagini, caci ele sunt nemarginite si se pot combina in mii de feluri fara a le fi pusa la indoiala veridicitatea. Si atunci cat de adevarata pot fi? cat este adevar, cat este fictiune si cat este dorinta in ceea ce scriu? te intreb si ma inteb. Fictiunea sa fie doar un penume pentru dorinta sau aceasta este doar un rod al imaginatiei mele dependente de lumina zilei?
cat de bine ar semana potretul tau robot cu realul din spatele tastelor? oare exista corelatii ridicate intre aceste 2 variabile?
eu nu ma pot proclama iar tu nu mai stii acum, te indoiesti de mine si de tine. Oare acesta este scopul meu pe care nu il constientizez? sa ma indoesc ca sa simt ca exist? nu e oare de ajuns sa ma ciupesc?!
nu stiu, te intreb!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu