De dimineata ma chinuie intrebarea clasica de la interviuri: cum si unde te vezi peste 5 ani. Am incercat sa ma imaginez in diferite situatii, locuri, cu oameni, fara oameni; mi-am facut mai multe scenarii. Am ajuns la concluzia ca cel mai important moment este dimineata. Este momentul definitoriu pentru viata mea. Asadar voi incerca sa ma raportez la acest moment al zilei.
Ceea ce ar fi prea frumos ca sa se adevereasca sau chiar daca printr-o minune s-ar adeveri probabil as considera ca fiind ceva normal si nu as mai stoarce si ultima farama de placere; asadar viata mea peste 5 ani ar putea consta intr-o relaxare spirituala provenita din linistea pe care ti-o ofera valurile marii dimineata lovind in stanci…asadar trebuie sa ma regasesc intr-o zona in care marea este aproape, clima sa fie blanda dar Craciunul sa fie inecat de zapada.Fiecare dimineata sa ma gaseasca dormind intr-un pat imens, imprejmuit de ferestre in locul peretilor si marea/plaja/padurea/ sa ma trezeasca cu sunete ce le definesc. Primul lucru pe care imi doresc sa il vad dimineata este El, de cele mai multe ori prins intr-un somn linistit. Sa ne cunoastem demult dar sa am in continuare neliniste cu privire la felul in care arata fata mea atunci cand sunt primul lucru pe care El il vede. Imaginea de pe noptiera sa ne infatiseze intr-un moment in care fetele tradeaza sentimente ce au inflorit in timp si sa ne lege o poveste a carei tema sa imbine armonia cu iubirea; nu compromisul. Sa imi indulcesc ziua cu sarutul lui si cu vocea somnoroasa care imi sopteste buna dimineata. A venit si fiica noastra langa noi; probabil a auzit ca ne-am trezit.
Ce va fi mai mult decat probabil, si imi este teama si voi incerca sa fug de cate ori voi realiza ca ar putea sa se intample- consta intr-o dimineata care ar arata astfel: sa ma trezesc impartind acelasi pat cu un El despre care am uitat motivele ce m-au facut sa cred ca sunt indragostita, si primul lucru care imi vine in minte sa fie intrebarea-ce caut eu aici? Ma uit imprejur, caut o scapare, m-am uitat, te-am uitat, am ramas in urma si tu m-ai pierdut undeva pe drum.
Tot ce pot sa fac este sa incerc sa nu ajungem acolo; dar cum am putea? Cum putem evita rutina? Cum putem evita sa ne saturam unul de celalat cand simt ca am nevoie de tine tot mai mut in fiecare zi si mi-e teama si sa gandesc asta? Cum putem sa ne ajutam sa ne pastram mereu proaspeti si insetati de noi? Cand mie imi este sete si dor de tine, cand vreau sa te regasesc in tot ceea ce fac?! Cum pot sa imi calmez inima si sufletul, sa le linistesc, sa le alin, darunidu-te pe tine…dar nu pot cate putin, crede-ma mi-e imposibil…am un organism care cere totul sau nimic, care nu se multumeste cu picaturi si care se inseteaza pe masura ce este alimentat? Vreau sa am totul dar sa ramana de fiecare data inca ceva…si inca ceva…si apoi…inca ceva …mereu…in fiecare zi..pana cand ma voi trezi intr-o camera cu pereti de sticla si cu marea aproape…
Oare vom putea?
consumme moi avec moderation.
RăspundețiȘtergereCum te vezi peste 5 ani?
Nimic mai simplu ...te uiti in jur...inevitabil...imiti modele...vei avea in jur de 30 deci e clar tre sa ai sa fii facut un copil alaturi de un barbat de incredere care sa garanteze un viitor linistit. si daca crezi diferit vei citi in privirile cunoscutilor tai care sunt deja la casele lor, nedumerirea cu privire la situatia ta si te vei frustra acuzand inapoi deciziile tale. In cele din urma vei fi mai putin sanatos tu si inima ta pentru ca nu esti normal.
Toate lucrurile la timpul lor??
Nu nu nu fuck nu...hai mamaie lasa ma cu vorba asta!
Eu dictez timpul eu spun cand ce cu cine!
Ce greu e sa ti asumi responsabilitatea!
Intamplari trecute si viitoare ne definesc valorile si ne batatoresc cararile spre viitor; personaje, atitudini, idoli, pasiuni,muzica nimic nu trece nemarcat in femeia, mama, iubita de dupa :)
Recitind ce ai scris mai sus imi place...simt ca ai ales o cale care nu te va aduce niciodata inapoi un drum al independentei tematoare desi cuvintele frumoase cum ca iti va pasa de cum arata fata ta ...dimineata...of dimineata ma duce cu gandul la o neliniste care nu va avea legatura doar cu voi pentru ca tu...tu tu esti cea care stie f bine ca poate oricand sa o ia de la capat. In fine vorbeam de un final fericit ...in care nu ne plictisim pentru ca avem imaginatie, pentru ca ne savaram unul pe celalalt ca si pe vinul rosu in pahare care produc cel mai perfect clinchet, pentru ca vrem mai mult si ne inventam pe noi si lumea din jurul nostru ca sa fim mereu noi doi, trei, patru...cinci??!!