Viata in chirie

Cu primavara prin vene, ma trezesc adiata de o superficiala raza de soare, deschid ochii, zambesc si incerc sa blochez toate gandurile care imi vin in minte pentru a ma mai putea bucura chiar si pentru cateva secunde de acel moment doar al meu. Dupa ce inspir adanc si incerc sa imi amintesc cum am adormit, ii zambesc si lui. Ii zic buna dimineata, uneori doar in gand pentru a nu tulbura linistea de pe chipul lui ravasit de mainile mele pofticioase si curioase sa atinga fiecare particica din el. Il invidiez putin… sunt o persoana matinala…eu ador dimineata, este momentul care ma linisteste dupa confruntarea cu venirea noptii. Acum devin constienta de toate lucrurile ce ma inconjoara; lucruri ale mele doar prin inchiriere si nu prin apartenenta, lucruri de care nu ma leaga niciun sentiment, niciun fior..nimic…probabil ar zambi toate daca ar fi ale mele.
Primul gand se refera la un ritual ideal de mic dejun, ideal ce nu s-a materializat inca…dar sunt optimista. Visez la o dimineata insorita de inceput de vara, inceputa cu soaptele marii inca adormita, intr-o gradina ce sta sa izbucneasca de atata verde, la o masa de inaltime medie, incarcata cu toate deliciile culinare adorate de mine si de El. Parul meu sa se rasfire usor, adiat de briza marii din apropiere, si sa ii simt parfumul adus de mare prin toti porii, sa il privesc si in ochii mei sa se citeasca: acesta este un mic dejun amestecat cu lapte si dragoste; El sa imi mangaie privirea cu un zambet ce tradeaza placeri din noapte, invelite in miere si sa gustam unul din sufletul celuilalt, constatand cu surprindere ca nu exista diferente si pe masura ce ne potolim foamea, creste dorinta de a intregi faramiturile din noi.
Ziua isi urmeaza cursul obisnuit, cu indatoriri sociale culmulate cu obligatii materiale, insa melodia ce imi invadeaza fiinta spulbera orice urma de oboseala sau tristete si simt ca dimineata este momentul ce imi guverneaza intreaga zi. Gandul ca exista un loc in care ma simt in siguranta, si acesta nu e nici pe departe locul caruia ii zic casa, ca exista un El care imi stia numele insa nu si pe mine, ca exista zeci de momente in care am senzatia ca voi cadea in gol si am stomacul locuit de mii de fluturi multicolori, ca nu va mai trece prea curand o zi in care sa nu rad, toate acestea ma fac sa ma intorc la viata mea inchiriata si sa ii multumesc ca a primit acest chirias.