Dansam?

Sunt inconjurata de numele lui. Credeam ca este un nume rar si ca am fost norocoasa ca eu sa il cunosc. Dar odata cu finalitatea povestii noastre, probabil au iesit la suprafata atat lucrurile care nu numai ca nu il faceau unic, dimpotriva chiar banal si superficial, ci si detinatorii aceluiasi nume. Ii privesc…ma gandesc daca li se potriveste numele. Ma gandesc la el. Sunt atat de diferiti si totusi poarta acelasi prenume, a carui semnificatie este departe de intruchiparea fiecaruia dintre ei. Ma gandesc ca judec oamenii fara a-i cunoaste… eu care nu simt nimic fata de felul in care ma apeleaza oamenii. Nu ma aflu deloc in pozitia potrivita. Incerc sa imi concentrez privirea spre altceva,sa ma gandesc la lucruri mai placute si imi dau seama ca am uitat de el. L-am uitat; chiar si daca numai pentru cateva clipe, el nu imi mai invada trupul, mintea si inima; aveam judecata limpede. M-am trezit singura intr-un cerc de oameni care imi zambeau cald desi era pentru prima data cand ii cunosteam. Si o persoana noua langa mine care ma imbratiseaza cu privirea. Imi place, incerc sa ma las cuprinsa in stransoare, sa ii sustin gandurile si sa ma conving ca ma pot vedea alaturi de el pe malul marii intr-o dupa-amiaza tacuta. El are un nume nou pentru mine, 2 silabe, un clinchet scurt si un zambet fara subintelesuri. Ma gandesc ca ar putea sa mearga. Ii trec repede in revista defectele, ma simt descurajata pentru ca le observ dar ii zambesc si ma gandesc ce ar face daca ar stii ca m-ar putea avea pentru totdeauna? S-ar speria si ar pleca fara sa isi mai aminteasca de existenta mea, sau dimpotriva, ar invada fiecare particica din mine cu sarutari si promisiuni tacite ca lucururile vor fi si mai bune decat imaginatia. Ma sperie gandul ca simt atatea lucruri in timp ce cei 2 purtatori ai numelui isi saruta prietenele…pe scena se aude clar “I loved an angel instead”, incaperea incepe sa se micsoreze, nu seresc ceai cald acolo, fumul imi invadeaza gandurile si el imi spune: Dansam? …Accept...