Ma simt ca intr-un vis din care sunt increzatoare ca nu o sa ma trezesc prea curand. Nu am o certitudine, nu stiu daca este un presentiment, sau intuita care imi spune ca voi mai continua sa savurez clipe din acest miraj cu care am inceput sa rezonez. Am pasit timid la inceput, am simtit ca este vorba de nisipuri miscatoare, ca ma aflu in fata unui alt inceput ce va dura doar cateva zeci de ore, ca sufletul nu imi va avea puterea de a intelege un el pe care nu l-am intalnit niciodata si nu ii va lasa nicio sansa de izbanda dupa o prima si ultima noapte. Nu am crezut ca dimineata va veni mai devreme decat am sperat, intr-o zi in care m-am trezit linistita si cu sufletul usor, intr-o noapte in care singura preocupare era fericirea altora si nicidecum sufletul meu.
Sunt in visul meu, sunt fericita de cele mai multe ori, simt ca pot zbura fara sa privesc de deasupra, simt ca ma pot bucura de momentele de liniste cand vorbeste el, ca primavara poate veni si in Ianuarie, ca este minunat sa zambesti fara motiv si sa simti o durere usturatoare in stomac atunci cand ne despart cateva ore.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu