Parfumul lui

...lucrurile pe care mi le-am dorit. Intotdeauna acestea vin mereu mult prea neasteptat, si oricat de pregatita as fi sa infrunt o noua poveste de iubire, aceasta ma copleseste inca inainte sa stabilim ca suntem impreuna. Ma aflu intr-o situatie in care nu am mai fost niciodata; ne-am intalnit intr-un loc in care ideile preconcepute par sa contrazica sansele de izbanda ale unei relatii si am ramas amandoi surprinsi de viitorul care ni s-ar putea deschide daca am avea curajul sa tragem adanc aer in piept si sa ne luam de mana. Mi-e frica de ceea ce ar putea sa devina senzatia de bine pe care o simt atunci cand sunt cu el, cand il sarut sau cand sunt mult prea aproape incat cand ii pot simti parfumul. Ma tem sa ma las descoperita, mi-e frica sa nu ma mai joc, ma inspaimanta gandul ca ar putea fi sincer , transparent si dornic sa stea si nu sa fie mereu in trecere. Mi-e teama de amprentele pe care iubirile mele le-au lasat, de neputinta pe care mi-au creat-o in a deveni imuna la acceptarea complimentelor. M-am analizat de-alungul timpului atat de bine incat mi se pare nefiresc sa nu stiu in fiecare secunda ce ar trebui sa simt, cum ar trebui sa il privesc si sa nu ma gandesc la toate lucrurile pe care el incearca sa le ascunda fata de mine; probabil ar trebui sa incerc sa ma eliberez si sa ma bucur de parfumul lui.