Simt

Mi-e frica ca nu voi mai putea scrie…in aceste moment reprezinta refugiul meu. Am ales viata si am ramas singura. Daca as fi ales sa tariesc in continuare o viata care nu imi mai apartinea si care ma conducea spre un sir infinit de compromisuri si zile traite numai dupa lasarea intunericului si de cele mai multe ori in vise, probabil as fi avut parte de caldura si intelegerea lor. Probabil era mai comod sa fim patetici impreuna si sa gasim numai solutii nerealizabile, decat sa luptam pana la capat pentru a ne recastiga sufletele. Sunt linistita dar abandonata. Ma simt libera si nu am cu cine sa impartsesc acest sentiment de eliberare. Pot face orice si totusi oamenii pe care m-am bazat mereu, au disparut. Ma gandesc ca este inuman ca ei sa fi fost alaturi de mine doar in cadere. E nefiresc sa fi incetat sa ma iubeasca doar pentru ca am ales sa ma bucur de restul vietii mele. Sunt trista cand ma gandesc ca nu am cui sa descriu trairea ce imi mistuie stomacul, fluturii care asteapta primavara pentru a putea zbura, zambetul cu care ma trezesc in ultimele zile si pe el caruia ieri i-am spus buna dimineata pentru prima data.
Oare e prea mult? Oare hotararile mele afecteaza atat de mult sentimentele ce ne-au legat? Eu ma simt aceasi doar imbunatatita si cu sufletul usor. Am iubit, am fost iubita, m-am daruit dar nu in intregime si am suferit pentru fiecare in parte. Am incercat sa ii inteleg, desi eu am ramas mereu neinteleasa, mi-a fost dor, am asteptat sa imi treaca si acum am nevoie de ea. Am nevoie de ea in fiecare zi, dar mai putin cu zi ce trece si ma tem ca nu imi voi mai aminti ce anume imi lipseste de la ea, intrucat viata mea pare sa fi intrat intr-un loc insorit. Ma cuprinde teama cand ma gandesc ca nu ar merita…ca nimic nu este intamplator si ca oamenii pur si simplu se uita.
Incep sa traiesc in noua mea viata, in care sunt doar eu si familia mea, incep sa simt lucruri pe care mereu le-am dorit, incep sa imi accept varsta si sa ma imprietenesc cu mine…mi-e teama ca voi reusi si ca nu voi avea nevoie de nimeni in plus. Mi-e teama ca Ea va veni prea tarziu. Va pierde exact inceputul…si nimic nu se compara cu inceputul.