Ma resimt in absenta zilelor cu soare care imi mangaie privirea inca dinainte sa ma trezesc. Zilele acestea ma trezesc din cauze ce tin de indatoriri mai degraba sociale decat legate de instinctul de supravietuire. Sunt sensibila in functie de pozitia soarelui in raport cu norii. Ma bucura acele dimineti in care camera pare neincapatoare pentru astrul ce pare sa imi invadeze intimitatea si sa puna intr-o lumina calda trairile si pasiunile petrecute tarziu in noapte. Imi plac diminetile care imi trezesc in suflet dorinta de a trai, mai presus de orice sentiment; in care o singura melodie imi domina intreaga zi. Dimineti in care zambesc fara sa ma gandesc la ceva anume, dimineti in care stiu ca va trebui sa fac cafea...pentru el, fiindca eu nu beau aproape niciodata. Imi place sa fur cateva minute din pozitia soarelui si sa il asez intr-un loc din care sa lumineze fata iubitului meu, adormit inca, plecat in lumea fantasmelor, sa imi imaginez expresia somnoroasa cand il va trezi sarutul, sa facem dragoste in lumina aceea, sa ne imaginam ca timpul este de partea noastra si ca ne invartim mereu dupa soare, pentru a fi mereu in lumina.
Au fost dimineti in care soarele rasarea din mare si ma amageam ca traiesc o mare iubire, ca soarele imi este martor; dar nu faceam decat sa inghet de frig intr-un loc in care razele soarelui nu faceau decat sa potenteze mizeria si betivii, iar iubirea mea probabil contoriza numarul de ore de somn pe care le va recupera.
Au fost si dimineti in care muntii incercau sa ascunda pana in ultima clipa razele soarelui insa mereu iesea invingator, stralucind parca si mai puternic, demonstrand crestelor ca el este deasupra tuturor. Patul cald si ceaiul aburind nu au facut decat sa intregeasca peisajul acesta de poveste in care zapada scartiaie sub picioare ca in copilarie iar oamenii de zapada par chiar vii. Si atunci am crezut ca va fi pentru totdeauna.
Acum imi doresc dimineti traite in continuarea noptilor, dimineti in care trairile sa nu se estompeze ci soarele sa fie martorul promisiunilor facute cu cateva ore inainte de ivirea lui. Imi doresc ca el sa fie acolo, sa ma sarute inainte sa ma dezmeticesc, sa ne imbratisam pana cand simtim ca nu mai avem aer si atunci sa ne sarutam, mai tare ,mai apasat, mai dureros, pentru a alunga orice tristete si orice inceput de dez-indragostire.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu