Mi-e dor de mare

Astazi nimic nu mai este la fel ca ieri. Astazi m-am trezit trista, cu sufletul greu si cu mintea in o mie de locuri pe care as vrea sa le populez, sa le secatuiesc si apoi sa plec mai departe, adunand in mine toate bucuriile si mai ales tristetile celorlalti. Astazi contrastez cu orice urma de soare care imi mangaie trupul si imi accentueaza trasaturile, care ma incalzeste superficial si imi promite ca va straluci in fiecare zi mai tare si mai tare pana cand ma va gasi plangand de fericirea ca el va fi mereu aici si eu voi deveni umbra lui.
Stiu ca voi mai suferi, probabil si mai tare si imi voi imbogati gama de sentimente plumburii cu diferite nunante de gri, si ma va durea, si lacrimile imi vor invada inima si voi incerca sa imi explic de ce. Sper doar sa pot fi fericita pentru ca voi putea simti; este tot ce imi doresc, este tot ce sufletul imi cere, infometat de fiecare senzatie de bine si rau, de fiecare atingere si sfasiere, de fiecare prim-sarut si despartire. Stiu ca nimic nu este intamplator si ca mereu exista reciproca la orice actiune a noastra si ma simt pregatita sa obosesc de dor.
Probabil nici acum nu va fi pentru totdeauna, probabil ca ne vom dezamagi, probabil ca in incercarea de a nu face aceleasi greseli vom uita sa traim, vom uita sa ne iubim pana la extenuare si sa mai lasam si pentru maine…si vom uita…si ma vei uita si ne vom uita. Si vom trece nepasatori prin viata, lasand povestea noastra intr-un trecut pe care nu vrem sa il recunoastem, vom renega orice urma de simtire, de inceput de dragoste, de vise, de sarutari patimase si caldura trupurilor noastre. Si cand ma gandesc cum te privesc acum…si cum ma saruti acum… parca nu as vrea sa parasesc acest timp si sa raman mereu intr-un spatiu al nostru in care sa refacem la nesfarsit bucuria inceputului.
Mi-e dor de mare, mi-e dor de sarea care ma strange, mi-e dor de mine in valurile marii, in noptile ce par fara sfarsit, mi-e dor de sufletul meu la mare. El e cel mai fericit acolo.
Astazi simt ca nu vreau sa te vad; simt ca as putea sa ma dezvalui tie in intregime si imi este teama de mine; astazi simt ca trupul meu a inversat ziua cu noaptea…la pranz am trairile din noapte, spaimele au disparut, senzatiile ating cote maxime, simt ca pot face orice, dar nu stiu daca sunt acolo unde ar trebui.


“In ochii tai rade marea
In ochii tai e ninsoarea
In ochii tai este soare
In ochii tai este zarea

-Nu-i asa c-o sa m-ajuti sa evadez?
-Trupul meu este soseaua ta spre infinit.
-Nu-i asa c-o sa m-ajuti sa mai visez?
-Ochii mei te vor visa la nesfirsit.

In ochii tai sunt si eu…”