Vreau sa pot sa iti spun cu voce tare tot ce simt, ce cred, ce traieste in mine; imi doresc sa exprim in cuvinte frumoase trairi intense;vreau sa pot sa desenez cum cred ca este forma ochilor mei atunci cand te privesc, zambetul care nu stiu daca exprima nici macar o mica parte din bucuria ce imi invadeaza sufletul atunci cand ne regasim povestind teme lipsite de actualitate doar pentru a putea trece peste aparente si a ne putea cunoaste prin intermediul povestilor celorlalti…la naiba, ma faci sa cred ca ar putea exista un final fericit. Oare esti constient de efectul pe care il are privirea ta cand ti-ai dori sa ma ai?! sau de sunetul respiratiei tale atunci cand calatorim impreuna spre o destinatie noua. As putea sa spun totul, sa ma dezvalui tie, sa ma daruiesc in intregime dar normele morale cumulate cu inferente ma aduc cu gandul la un prezent in care tu si cu mine nu am putea convietui intr-o lume dominata de bataia altor inimi. Nu sunt morala, incerc doar sa ma feresc de reversul acestei linisti, adulmecandu-ti parfumul si promitandu-mi ca nu voi renunta asa usor la partea cea mai buna din mine, cu toate ca stiu ca nu imi este de folos daca doar eu o simt.
Imi doresc sa ma vezi asa cum cred eu ca sunt; uneori simt ca ai reusit….si nu ai plecat, si nu ai fugit…ai ramas aici si pare chiar sa iti placa. Ma surprinzi, ma emotionez, rosesc, zambesc, simt…te simt ca si cum ai fi in permanenta in mine. Am crezut ca ma cunosc si nu o sa imi pot depasi limitele trairilor, ca nu se poate mai mult decat a fost, decat am trait, decat am visat. E minunat felul in care ma faci sa simt si cel mai bun lucru este ca afara inca nu s-a innoptat.
Asta este astazi si stim ca pana maine atatea se pot schimba…dar as vrea sa avem mereu aceste clipe si acele clipe
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu