E tarziu, lumina lumanarilor ii lumineaza privirea, umbrele ii adancesc trasaturile si vocea lui pare incalzita de caldura cerii care se topeste incet, improspatand atmosfera. Incercam din nou sa ne cunoastem vorbind despre altii si intamplari care desi nu recunoastem, ne-au marcat lasand in urma lor un chip modelat la cerintele timpului prezent. Il intreb, ma intreaba, aflam, ne satisfacem curiozitati, speram sa fim un caz atipic, ne dorim mult pentru noi, il privesc, ii zambesc…sper sa fi simtit caldura ce imi zvacneste in trup, incerc sa il inteleg, il surprind desi am zis ceva banal, privirea lui se inmoaie, sangele imi da semne ca nu mai are loc in mine…l-as saruta, dar ma bucur mult prea mult de aparitia dorintei.
Ne promitem ca nu vom repeta greseli din trecut, desi ironic, ele sunt cele care ne-au adus aici, ca vom fi precauti, ca vom face tot ce tine de noi doar pentru a putea prelungi aceasta frenezie care dureaza mai mult decat i-am fi dat sanse. Suntem atat de diferiti, filtrele noastre au fost proiectate in aceasi fabrica, dateaza din aceasi perioada, insa materialul si rezultatul ce se cerne releva experiente apartinand unor lumi ce par sa nu aiba nimic in comun si nu fac decat sa adanceasca surprinderea din suflet si sa accentueze trairile.
M-am autoeducat sa consider fidelitatea o optiune si nu o calitate, o necesitate care nu are legatura cu iubirea, un moment ce trebuie depasit individual; ii povestesc, il simt departe, nu imi sustine teoria, m-ar vrea doar pentru el – nu stiu daca este egoism, orgoliu, posesie sau pur si simplu muguri de iubire- eu nu stiu daca pot, stiu doar ca as vrea. Il ating tandru, il mangai, il adulmec, incerc sa il tin doar pentru mine, chiar si pentru cateva secunde si ii spun ca ma voi mai gandi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu