Ea mi-a zis sa scriu despre fericire…despre mine fericita si au trecut trei zile si m-am blocat. Am constientizat intr-adevar ca sunt fericita dar mi-e teama ca nu voi mai putea scrie datorita acestui fapt. Simt ca ma identific mai degraba cu sentimente triste, trairi ce ingreuneaza sufletul, amagiri…ma simt mult mai aproape de mine atunci cand scriu despre suferinta interioara. Fericirea mi se pare un lucru insignificant de povestit, de transpus in randuri…si vad si eu ca nu este normal, ca tocmai aceasta este starea finala la care speram sa ajung de fiecare data cand am suferit. Este anormal sa ma vad implinita si sa nu pot redacta cateva randuri care sa relateze bucuria ce salajluieste in mine. Chiar daca nu a venit primavara afara, sufletul meu a inmugurit si astept cu nerabdare urmatoarele raza de soare pentru a putea inflori in intregime.
M-am indragostit…recunosc si de atunci zambesc aproape tot timpul :)
Vine vine primavara...
RăspundețiȘtergereCum adica nu poti?? E mai usor sa fii trist? E usor sa fii fericit ...uite ce frumos e afara. mi-as dori acum sa fac o compunere despre primavara una ca in clasa a v a pe care educatoarea a citit-o in fata clasei de frumoasa ce era...sa iti arat ce simpla e fericirea :)))